Vasile Blaga spunea intr-un interviu ca desemnarea lui Honorius Prigoana drept candidat PDL la alegerile partiale din sectorul 1 este varianta buna, fata de ideea initiala de a-l scoate la inaintare pe Viorel Tudorache, un afacerist dubios cu terenuri. Vasile Blaga folosea deci o logica de tipul "ziceti mersi ca ati scapat cu atat". Cu franchetea sa aproape simpatica atunci cand nu e stupida, Silviu Prigoana a zis si el sa zicem mersi ca nu a pus-o pe Adriana Bahmuteanu sa candideze. PDL practica des argumentul "sa avem si noi falitii nostri", a devenit un fel de fandare logica sa arate spre falitii altora pentru a scapa de intrebari. Cand ii intrebi de Udrea, iti raspund ca e mai putin nociva decat Hrebenciuc, cand le zici ca Honorius Prigoana ar mai fi trebuit sa munceasca 10 ani in folosul comunitatii ca sa priceapa ca oamenii nu voteaza pustani care se plimba cu Lamborghini, iti raspund ca Radu Stroe e un politruc imbacsit si fara nici o realizare notabila in 20 de ani de politica. Ceea ce e adevarat, dar noi vorbeam de Prigoana si de proasta inspiratie de a propulsa un personaj discutabil in niste alegeri cu mare incarcatura simbolica (peste tot unde exista sisteme uninominale, deci unde nu se poate completa un scaun vacantat cu urmatorul pe lista, acest gen de alegeri partiale au rol de teste de imagine pentru partide intre anii electorali).

Imi pare ca PDL are o mare problema de raportare. Publicul (mai ales publicul lor) ii judeca aspru si e suficient sa vezi cat de agresivi sunt oamenii cu Prigoana jr. cand il prind la un interviu cu cititorii pe Hotnews ca sa iti dai seama. Cei din PDL se arata mereu frustrati si nervosi fata de asemenea reactii si tot arunca argumentul comparativ: ceilalti sunt mai rai. Asa o fi, dar publicul lor nu ii judeca raportat la ceilalti, ci raportat la propriile promisiuni. Atunci cand, in 2004, Traian Basescu a