Înlocuieşte petrecerile din Mamaia cu lecţii de salsa la Havana și scuba diving în Egipt, pizza de pe plajă cu lecţii de gătit la Roma şi orele de fitness cu un „program de schimbare a vieţii" în Grecia! Vara clasică s-a demodat.
În urmă cu zece ani, pe vremea când staţiunile Rimini şi Riccione din Italia îşi trăiau gloria iar concediul oricărui om de afaceri presupunea doar perechea „şezlong-umbrelă" pe o plajă exotică, am auzit pentru prima dată conceptul de „vacanţă interactivă". De fapt, am avut ocazia de a-l vedea pe... pielea altuia, numărând înțepăturile de ţânţar de pe faţa şi de pe braţele unui prieten italian, proaspăt întors din ceea ce continuă să numească până în ziua de azi „experienţa vieţii lui".
Pentru 3.000 de euro, tânărul student Dario petrecuse trei săptămâni într-o „tabără de supravieţuire" din Sicilia, unde dormise în bordeie neacoperite, direct pe pământ şi la discreţia ţânţarilor, mâncase orez rânced şi nu făcuse niciun duş. Totul pentru a-şi „testa limitele" şi pentru a se „cunoaşte mai bine" pe sine, conform broşurii de prezentare a taberei.
Surprinzător, entuziasmul lui Dario nu dispăruse odată cu cele zece kilograme pierdute şi nici cu începutul de sinuzită căpătat în briza rece a nopţilor siciliene. La momentul respectiv, doar prietenia noastră - sau mai degrabă mila care mă încerca de fiecare dată când observam urmele ţânţarilor - m-a împiedicat să râd în hohote de vacanţa lui şi să-l ironizez pe seama faptului că a plătit cât o maşină la mâna a doua pentru o „supravieţuire" pe care o putea trăi pe gratis în orice sat din Delta Dunării.
VACANŢE LA LIMITĂ. Acum, după un deceniu, mă bucur că nu am făcut-o. Asta pentru că, între timp, scriitoarea americană Elizabeth Gilbert a vândut peste zece milioane de exemplare din cartea „Eat, Pray, Love!" (tradus „Mănâncă, roagă-te, iubeşte!" la Editura Humanitas), în care po
