Jumătate din populaţie se îmbracă pe întuneric. N-am altă explicaţie pentru halul în care arată unii, într-o ţară care deţine mai mulţi creatori de modă decât pisici. Sigur, îmi veţi spune că n-au bani să se înfofolească frumos, bieţii de ei. Doar că acum nu mă refer la preţul acelui şpilhozen din care nu mai ieşi de trei luni, ci la felul - scuze, halul - în care se gonflează pe corp. Nu mă exclud din jumătatea pârâtă, am zile când m-aş îmbrăca în două feţe de pernă şi-un ciorap. Iar pe scăfârlie mi-aş pune o faţă de puişor de pernă şi celălalt ciorap. Şi oricum n-aş ieşi din casă, fiindcă n-am chef. Unii spun că asta e depresie, alţii o poreclesc nesimţire, mă rog, fiecare cu percepţia lui. Ieri, o duduie pe care n-o lua liftul, de slabă ce era, purta o mulăciune neagră, arăta ca vecina mea furnică, vorba greierului. Alaltăieri, o fată pe care n-o lua liftul, de grasă ce era, purta o mulăciune cu imprimeuri multi-multi-multicolore, alcătuite din floricele, puchiţei, fluturi, continente şi alte delicii grafice pe care nu le-am putut identifica – dar presupun că erau formule din chimia organică. Într-o zi, am monitorizat şaişpe domni (între două staţii de metrou) ale căror burticuţe, fiindcă n-au mai încăput în tricouţele roşii, portocalii şi galbene, au lăsat ceva cocă pe-afară. Adică am avut cu toţii acces la o privelişte în urma căreia vom avea nevoie de psihoterapie, ca să fim siguri că mai putem face vreodată sex sănătos. Femeile cu sâni crescuţi peste media pe economie poartă bluze cu bobocei pe piept, cu franjuri şi fundiţe. Femeile cu fun... cu şold peste media pe Europa se îmbracă în blugi care, dacă ar fi doar un pic mai strâmţi, s-ar numi coajă de parizer. Să mă ierte creatorii de nu-ştiu-ce (că modă n-au prea creat, atâta vreme cât ne îmbrăcăm ca nişte frustraţi), e ridicol să porţi bluză de gravidă când tu nu eşti gravidă. Sau, şi mai rău, când n-ai nic