Tratamentul si reeducarea sunt posibile in Centrul comunitar din Timisoara Andreea a fost diagnosticata cu autism la varsta de 3 ani, dupa ce in prealabil facuse numeroase crize asemanatoare celor epileptice. Cu trecerea timpului, crizele erau tot mai dese. Micuta era agresiva cu alti copii si, deseori, actiona autodistructiv. In timp, apareau noi comportamente bizare. Interesul pentru o poza poate parea cel mai firesc lucru din lume, dar pentru o galetusa plina cu sute de poze, toate memorate, este patologic. Dormea cu sute de fotografii in pat, le privea ore in sir si nu se despartea de ele. Iar acesta era doar unul dintre comportamentele bizare ale Andreei. Sa-i iei galetusa era cel mai grav lucru care i se putea intampla. Ea nu numai ca plangea, dar se trantea pe jos si isi lovea capul cu atata putere, de perete, incat pana la urma obtinea ceea ce dorea. Aceste lucruri s-au intamplat zi de zi, ceas de ceas, timp de peste 10 ani. Parintii ajusesera cu moralul la pamant. Trebuia sa existe o solutie pentru ea, chiar daca o situatie asemanatoare i-ar face pe majoritatea dintre noi sa renunte la orice speranta. Au venit in Centrul "Casa Faenza", din Timisoara, in urma incercarilor nereusite de integrare, atat in gradinitele normale, cat si in cele speciale. Si, astfel, abia la varsta de 12 ani, incepand din luna august 2001, Andreea este integrata intr-un program individualizat de stimulare psiho-senzorio-motrica desfasurat in cadrul Asociatiei "Casa Faenza". Aici i s-a acordat ingrijire specializata. In prezent, ea a depasit momentele dificile si, incet-incet, crizele au devenit din ce in ce mai rare si mai slabe in intensitate, Andreea a inceput sa vorbeasca, ceea ce este un mare progres pentru un autist si sa se joace, uitand de pozele care probabil s-au prafuit in vreun sertar. Acum ea poate ajuta la bucatarie, uneori da cu aspiratorul, poate tine in brate un "beb