N-am discutat pana acum rolul nociv al “Antenelor” in hiperbolizarea crizei si in diabolizarea lui Traian Basescu. Sunt insa uluit ca acele persoane care sunt framantate si de o virgula din ceea ce scriu, acei redutabili polemisti care nu pregeta sa scrie pamflet dupa pamflet pe subiectul “sinecuristilor si pupinilor”, n-au gasit de cuviinta sa spuna un cuvant pe tema totusi mai actuala a manipularilor grosolane provocate din acea directie. Cand am postat articolul “Obligatiile unui presedinte” stiam ca ma expun. Nu-i am in vedere pe cititorii care pot fi in dezacord, chiar unul accentuat, cu modul cum percep eu lucrurile. Este dreptul lor si voi lupta pentru acest drept daca va fi vreodata pus la indoiala. Dar exista oameni care nu pot supravietui fara sa faca procese de intentie si fara sa ponegreasca. Nu stiu de ce o fac, am banuielile mele, dar nu le voi dezvolta aici. Pe unii ii devora vechi complexe ale ratarii profesionale. Pe altii, invidii ce tin de vizibillitate, prezenta publicistica, recunoastere academica. Ceea ce ei numesc”influenta”. A bon entendeur, salut…

Cei care aleg sa taca in privinta naturii toxice a inventiilor anteniste, dar nu contenesc sa atace intr-o singura directie, argumentand ca isi focalizeaza criticile asupra “puterii”, pierd din vedere, deliberat sau nu, ca “Antenele” detin o imensa putere de persuasiune in Romania de azi. Cand se va scrie istoria acestor ani si a intortocheatei tranzitii romanesti, rolul acestor statii de televiziune si al celor care isi fac o pseudo-profesiune ca propagandisti devotati patronului nu va fi uitat. Teratologia tranzitiei va retine numele unor Badea, Gadea si Ciutacu, alaturi de numele papusarului sef. Va retine si numele celor care i-au tolerat si i-au incurajat prin tacerea lor.

Am gasit zilele trecute intr-un dulap cu carti demult uitate un volum de Dan Voiculescu intitulat “Adevarul