Reformistii din PDL au luat singurele decizii corecte posibile. In primul rand, aceea de a avea propria motiune la conventia din 23 martie, ca un semnal ferm de disociere de ambele mari tabere rivale, reprezentate de Elena Udrea si Vasile Blaga.
Asocierea reformistilor cu oricare dintre acesti candidati ar fi fost un dezastru pentru ei, pentru ca amandoi reprezinta in egala masura moduri de a face politica incompatibile cu principiile lor.
Decizia a fost corecta si in privinta candidatului, adica Monica Macovei, personalitatea cea mai puternica, mai bine conturata, cea mai simpatizata, dar si cea mai detestata din micul grup reformist.
Monica Macovei este, dincolo de ceea ce scrie pe cartea de vizita a domniei sale, un autentic simbol al luptei anticoruptie si al refomei fara compromisuri. Este exact opusul celorlalti doi candidati si simbolistica aceasta este esentiala.
Obiectivele grupului reformistilor din PDL, formulate de Monica Macovei, sunt valabile nu numai pentru acest partid, ci pentru intreaga clasa politica din Romania:
"Vrem sa fim un exemplu pentru clasa politica din Romania. Vrem sa fim credibili, nu sa rostim doar lozinci. Vrem standarde etice ca se se aplice permanent si nu numai inainte de alegeri. Vrem ca promovarea in functii de partid sa se faca in functie de profesionalism, nu pe bani.
PDL nu poate fi condus de oameni care nu sunt credibili. PDL trebuie sa mearga inainte, nu sa stagneze sau sa dea inapoi. Vrem sa schimbam, sa reformam PDL. Vrem un PDL reformat".
In acest moment, PDL se afla in fata unei alegeri cu mult mai importante decat intre trei sau cati candidati vor fi pana la urma. Este alegerea intre refoma si antireforma, intre asanare si mlastina, intre tratamentul dur si deces. Este un moment al adevarului.
Daca PDL ar alege-o pe Monica Ma
