Despre ceea ce înseamnă zona litorală a Alpilor Maritimi veţi citi pagini întregi în ediţia de astăzi a Jurnalului de Călătorie. Coasta de Azur se dezveleşte dinaintea dumneavoastră, fără nici un fel de rezerve.

Cred însă că sintagma "Planeta Azur" conţine în ea şi cerul, înălţimile, nu doar întinsul mării. Aceasta este raţiunea pentru care, fie şi numai în spaţiul restrâns al editorialului, voi încerca să fac o trecere în revistă a acelor câteva orăşele franceze care se înşiruie în zona înaltă a Rivierei. Este ceea ce francezul numeşte "Le Pays des Trois Corniches" - ţara celor trei cornişe. Villefranche-sur-Mer, Saint-Jean-Cap-Ferrat, Beaulieu-sur-Mer, Eze, La Turbie, Cap d'Ail... sunt, dacă vreţi, perlele pe care Franţa le-a aşezat la gâtul Mediteranei. Dintre toate, se detaşează Eze, supranumit şi "grădina suspendată a mării" sau "balconul Rivierei", un mic orăşel "atârnat" de stânci, cu aceeaşi vigoare a plantelor agăţătoare. Cetatea medievală a sedus, la propriu, numeroase celebrităţi, inspirându-le ori "deturnându-le" opera. Friederich Nietzsche a fost fascinat de panoramă şi de marea care-şi schimba culoarea la fiecare ceas al zilei, neostenind să se plimbe prin grădina care cobora dinspre ruinele cetăţii medievale spre mare. Obişnuia să spună că acest spaţiu contemplativ incită la... filosofare. La Villefranche-sur-Mer, călătorul nu trebuie să ocolească citadela Saint-Elme, ridicată în secolul al XVI-lea de Ducele de Savoie, o dată cu forturile-satelit Mont-Alban şi Saint-Hospice. Tot atunci s-a făcut prima amenajare a Portului Darse, unde staţionau galere, ridicat la ragul de "port regal" în 1713. Pe "rue Obscure" te întorci înapoi în secolul al XIV-lea. Locul păstrează şi astăzi întreagă magia medievală şi nu de puţine ori a fost locul ideal de desfăşurare a scenelor de capă şi spadă din filmele istorice franceze. Beaulieu-sur-Mer este, aş