Civilizatia occidentala pare sa fi ajuns la ultima faza a ciclului dezvoltarii, cea a unitatii, a unei progresive uniformitati. Se fac insa simtite "fisuri sinistre" care ameninta pacea si linistea bunastarii. Se constata un interes tot mai mare printre istorici pentru problemele de filosofie a istoriei. Totusi, aceasta viziune a impartirii istoriei pe civilizatii nu face nicicum obiectul unui consens. Acceptind-o, cele mai multe intrebari se leaga de civilizatia noastra: Ce virsta are?, Cind i se va apropia sfirsitul si sub ce forma? etc. Raspunsurile sint, bineinteles, greu de dat, iar diagnosticul greu de pus. Se pare ca ne-am afla de 4-500 de ani in faza "regatelor combatante", dupa care ar trebui sa vina "era imperiala". In rest, exista doar niste posibilitati... Desigur, din punct de vedere economic, Statele Unite se afla in frunte, cu un avans considerabil fata de celelalte tari, iar distanta creste, ducind la o hegemonie de fapt. Dar considerentele de ordin economic, oricit de importante, nu reprezinta totusi elementul cel mai semnificativ in istoria civilizatiilor. Factorul economic nu are o dinamica proprie, fiind determinatul unor resorturi mai profunde. Puterea economica se poate modifica foarte rapid intr-un sens sau altul. Exista, in schimb, un alt factor pe care istoria civilizatiilor ni-l indica mult mai relevant si determinant in lupta pentru hegemonie: virsta relativa a concurentilor, intotdeauna invingind cel mai tinar. Iar in raport cu celelalte mari puteri, America are acest avantaj. Unii cred, insa, ca evolutia politica actuala a civilizatiei americane si structura ei democratica exclud posibilitatea instaurarii unui nou imperiu universal, desi acesta ar putea imbraca numeroase forme, unele inedite. Apoi, este foarte mare, mai mare decit oricind, disproportia mijloacelor, a resurselor intre centru si periferie, intre bogati si cei slab dezvoltat