Din primele zile ale lui septembrie, o singură preocupare mi-a acaparat viaţa: lectura integrală a operei lui Vintilă Corbul. Abia terminată aceasta, gata de tipar, printr-o funestă
Din primele zile ale lui septembrie, o singură preocupare mi-a acaparat viaţa: lectura integrală a operei lui Vintilă Corbul. Abia terminată aceasta, gata de tipar, printr-o funestă coincidenţă, aflu că Maestrul este bolnav, într-o clinică pariziană.
Dincolo de lectura profesională, am descoperit multe lucruri inedite, căci a trebuit să mă plimb prin lumea autorului, viaţa sa, locurile pe unde a umblat efectiv sau doar a ficţionat. Într-un interviu pe care probabil îl veţi citi curând în "Adevărul", îmi mărturisea că nu a scris nimic din imaginaţie. Poate mai puţin unele situaţii, pe care "le-a brodat".
Alt lucru interesant la acest extrem de prolific romancier, care poate fi pus lângă "fabricile" de best-selleruri numite Alexandre Dumas, Balzac sau Robert Ludllum, Sidney Sheldon, este faptul, mărturisit, că în timpul somnului visa scenele pe care urma să le scrie, într-un soi de dicteu morfeic.
Fiu al unor oameni foarte bogaţi, a avut prilejul să vadă şi să cunoască. Lumea şi oamenii romanelor sale, miliardari ca Rockefeller sau Paul Getty - transfiguraţi în Sunderlandzi şi Beauclairi - nu i-au fost străini. Până la sosirea tancurilor sovietice, când a ajuns din magistrat constructor de w.c.-uri. A scris enorm, de la romane istorice la thrilleruri sau scenarii de film; Sergiu Nicolaescu stă martor.
Ameninţat cu moartea de Securitate, a reuşit să fugă din ţară cu complicitatea lui Ştefan Andrei. La Paris şi-a continuat cu mult succes opera pe care a produs-o numai în limba franceză. După 1989, editurile noastre l-au redescoperit pe autorul "Căderii Constantinopolelui", unele încercând să-l şi păcălească în dulcele stil mioritic. Acum, la 91 de ani, opera