Tendinţa de schimbare de pe piaţa mondială a atins şi Renault. Dacă în trecut constructorul francez mergea aproape exclusiv pe maşini de volum, VelSatis a reprezentat deja de acum câţiva ani o altă direcţie, caracterizată prin confort în locul sportivităţii, dar şi austerităţii altor modele. Acum, Renault a dorit să realizeze o limuzină de clasă medie superioară, iar rezultatul este Latitude.
Cu dimensiuni foarte generoase, de aproape cinci metri lungime, automat te gândeşti că maşina putea fi poziţionată tot în clasa mare, asemeni lui VelSatis. Totuşi, Renault preferă să aşeze Latitude cu o treaptă mai jos, din raţiuni de marketing, deoarece, orice s-ar spune, lupta e mai uşoară aici. Aspectul impozant este specific segmentului, dar ceea ce frapează este faptul că Latitude seamănă prea puţin cu celelalte modele din gama Renault. Dacă Laguna, Megane sau Fluence se văd imediat că aparţin aceleiaşi familii, la Latitude ascendenţa este mai puţin evidentă. Concret, faţa mai seamănă, dar spatele aproape deloc, fără ca asta să fie neapărat un lucru rău. Doar chestie de gust, aşa că probabil pozele sunt mai edificatoare pentru fiecare în parte.
Modelul testat a fost echipat cu un motor turbodiesel de 2.0 litri, cu 175 CP, cu o transmisie automată. Cuplul de 360 Nm se simte imediat, chiar dacă maşina n-are cea mai rapidă acceleraţie. În orice caz, din prima realizezi că este un vehicul realmente ideal pentru drumuri lungi sau vacanţe. Trenul de rulare este orientat tot pe aceeaşi idee, graţie unor suspensii McPherson pe faţă şi unora multilink pe spate. Absoarbe excelent orice gropi de pe şosele, în schimb are ceva ruliu pe virajele luate mai în forţă. Direcţia surprinde, în sensul că te-ai aştepta să fie moale. Dacă în oraş lucrează în acest mod, la viteze mari se întăreşte imediat. Conchizând, ţinuta de drum este firească unei maşini cu asemenea coordonate.
