"Case closed" au titrat, acum câteva zile, mai toate televiziunile, atunci când au anunţat eliminarea lui Vasea Şoric din Poliţia Română.
Pe toate canalele se simţea o notă de satisfacţie: s-a făcut dreptate, cazul este închis. Oare?
Raportul Corpului de Control al ministrului de interne despre situaţia de la poliţia judeţului Neamţ este şocant. Doar în 2010 au fost 84 de fapte grave - inclusiv violuri! - care pur şi simplu nu au fost înregistrate în evidenţa lucrărilor penale. Alte 2.195 de dosare cu autori necunoscuţi stăteau la sertar, cercetările fiind abandonate. Dar, în 2010, au trecut pe la Neamţ nu mai puţin de alte patru controale şi nimeni nu a descoperit nimic. Până a făcut prostia să se dea în stambă la televizor, Şoric era un poliţist exemplar, care primea doar calificativul "Foarte Bine". O primă întrebare: oare doar Şoric a fost responsabil de ceea ce se petrecea la Neamţ? De ce mai există în Ministerul de Interne un Corp de Control, o direcţie anticorupţie şi una de informaţii, celebra DGIPI (cu peste 3.000 de angajaţi!), dacă cei de la Bucureşti nu ştiau nimic? Sau ştiau şi nu făceau nimic?
O a doua întrebare: numai la Neamţ se muşamalizează fapte grave - precum tâlhăriile şi violurile - pentru ca, pe de o parte, poliţiştii să nu aibă nicio bătaie de cap şi, pe de altă parte, să poată prezenta statistici pozitive? Puţine lume ştie că, din 1990 şi până acum, în România s-au înregistrat peste zece mii de omoruri cu autor necunoscut! Potrivit raportului pe 2009 al Parchetului General, anual sunt câteva sute de oameni ucişi de către persoane care rămân neidentificate. În 2007 (miniştrii de interne: Vasile Blaga şi Cristian David) s-a înregistrat un record spectaculos: 1.757 de omoruri cu autor necunoscut (faţă de 383 în 2006 şi 373 în 2008). Plus 39 de pruncucideri. Şi alte 33 de lovituri cauzatoare de moarte. Toate în
