Cum au rezolvat problema restituirii proprietăţilor bulgarii, ungurii, cehii sau polonezii? În pofida nenumăratelor discuţii, rapoarte şi procese, restituirea proprietăţilor confiscate abuziv de către regimul comunist este departe de a se fi încheiat, arată consilierul economic al premierului, Andreea Paul, într-o analiză. Sursa: EVZ

În Europa Centrală şi de Est, au fost concepute două tipuri de măsuri reparatorii: restituirea în natură a proprietăţii sau, în cazuri excepţionale, oferirea unor compensaţii sub formă de bani, acţiuni, titluri de stat etc.

Bulgaria s-a mişcat destul de repede în acest sens. În 1991, era adoptată legea privind restituirea proprietăţilor agricole, pentru ca, în 1992, să fie adoptată legea privind restituirea proprietăţilor naţionalizate în timpul regimului comunist. Criteriile erau generoase, însă cetăţenii străini erau nevoiţi să vândă proprietăţile eventual obţinute şi numai cetăţenii bulgari puteau primi înapoi pădurile şi terenurile agricole. În plus, lipsa datelor clare referitoare la delimitarea proprietăţilor şi bazele incomplete de date au cauzat numeroase probleme administrative.

Ungaria a reglementat problema proprietăţii prin două legi, în 1991 şi 1992. Procesarea cererilor a fost finalizată în doi ani, preferându-se compensarea pe sistem voucher în locul restituirii în natură. A fost introdus un plafon de compensare de 21.000 USD. A existat posibilitatea retrocedărilor şi către non-rezidenţi sau persoane de altă cetăţenie. Procesarea cererilor a fost finalizată în doi ani, ca urmare a perioadei scurte pentru depunerea cererilor (aproximativ 6 luni de la aprobarea legii). Deţinătorii voucherelor pot participa la licitaţii asupra terenurilor arabile sau au dreptul de a cumpăra active sau acţiuni în cazul privatizării proprietăţilor de stat. De asemenea, voucherele pot fi folosite pentru acoperi