Este realizator de emisiuni TV, dar marea sa pasiune este desenul. A început să colecţioneze benzi desenate pentru a-şi perfecţiona stilul de desen.
La doar câţiva anişori, Lucian stătea în mica prăvălie de siropuri şi dulciuri a bunicului său, situată în centrul Piteştiului, şi desena sau le făcea portrete trecătorilor şi clienţilor.
„Pasiunea mea pentru cărţile de benzi desenate a corespuns cu vocaţia de a desena. Eu desenam de la vârsta de 3- 4 ani. Mă ştia tot Piteştiul, pentru că prăvălia bunicului era la o intersecţie, în zona centrală. Oamenii care treceau îmi dădeau câte 25 de bani sau chiar 10 lei. Desenam ceva sau le făceam portrete. Eu nu îmi mai amintesc aşa bine, dar mă întâlnesc şi astăzi cu oameni care îmi spun «Tu erai puştiul care ne desena!»“, mărturiseşte Lucian Ciucu.
A crescut cu revista „Vaillant“
„Generaţia mea a avut această şansă, de a descoperi minunata lume a benzilor deseante. Eram generaţia «Vaillant», o revistă a Partidului Comunist Francez, care se tipărea şi în România, iar câteva exemplare, contra partidului, rămâneau la noi în ţară. Băieţii de ştabi puteau să se aboneze, în vremea aceea. Însă mai scăpau câteva exemplare pe la chioşcuri şi se dădeau pe sub mână. Ele costau 4 lei“, îşi aminteşte colecţionarul. Aşa a început să adune benzi desenate.
Şi i-a fost destul de uşor să le strângă, pentru că bunicul lui îl cunoştea pe nea’ Mitică, celebru chioşcar în gara din Piteşti, de la care putea cumpăra asemenea reviste.
„Gara era un punct mai important unde se primeau reviste multe şi se primea inclusiv câte un exemplar din «Valliant». Eu mi-am arătat interesul în vremea aceea, bunicul a auzit şi m-a pus în legătură cu nea’ Mitică. Şi aşa mă duceam săptămânal, cu mare emoţie. Era evenimentul săptămânii! Îi dădeam 5 lei, un leu fiind bacşişul“, povesteşte colecţionarul.
De la desen, la