Vişiniii emană o hotărâre şi, epuizaţi, pleacă în concediu. Poporul, care neavând treabă n-are nici concediu, rămâne să se dea huţa în scrânciobul articolelor si alineatelor. Până îi strică Suspendatul distracţia. Dictează o erată la hotărâre. Un judecător notează erata şi o trimite la Monitorul Oficial. Erata dă hotărârea peste cap. E o altă hotărâre. Nu e o erată. (Cum “Anna Karenina” nu e erată la “Război şi pace” sau cel puţin aşa au anunţat la Vocea Rusiei).
Sceleritate? Atunci când se combină în chip fericit scelerarea cu celeritatea.
Suspendatul zice: “Nu ştiu dacă e bine, domnul chestor…”. Parchetul zice: Las’ că aflăm noi, domnul preşedinte. Asta da sceleritate!
… E toamnă târziu sau iarna devreme. În Palatul Cotroceni, în fotoliu, stă Interimarul. Deasupra lui, bălăbănindu-se, Suspendatul.
Interimarul: Nu cred că Vişiniii au procedat corect, să ne păstreze pe amândoi. Dar nu comentez hotărârile Curţii.
Suspendatul: Nici eu nu comentez hotărârile Curţii.
Corul consilierilor: Ei nu comentează hotărârile Curţii…
Suspendatul: E comod fotoliul meu? Stai bine?
Interimarul: Mda, merge.
Suspendatul: Nu crezi c-ar mai trebui să schimbăm locurile? Măcar să mă mai dezmorţesc. Vii tu sus şi cobor eu în fotoliu.
Corul consilierilor: Sus şi jos, sus şi jos. Puterea relativă corupe relativ…
Suspendatul: Ce blestem o fi pe poporul ăsta, de a ajuns până la urmă să se aleagă cu doi preşedinţi?...
Interimarul: Nu te-ar fi putut lăsa doar pe tine. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întamplat, dacă ai fi rămas singur!... Arestai 8.500.000 de alegatori. Ai fi început cu fetele în bikini de la Mamaia…
Suspendatul: Ai promis că te cari din politică, dacă mă întorc eu la Cotroceni. Na, că m-am întors!
Interimarul: Să-ţi spun drept, aş pleca. Nu sunt ca tine, nu ţin cu dinţii de putere. Eu
