După oprirea lui Oprea, iată că avem parte şi de predarea lui Predoiu. Din fericire pentru el, evenimentul s-a produs într-un moment în care opinia publică şi cea care o manipulează după cum doreşte - mass media, nu Puterea - a fost asaltată de evenimente incomparabil mai spectaculoase şi mai complexe. A fost, mai întâi, furtul de armament de la Ciorogârla, apoi crima de la Braşov, după aceea captura de droguri de la Constanţa, în continuare a apărut suspectul de serviciu de la Braşov şi povestea romanţată a eliberării sale din penitenciar pentru motive umanitare şi toată mizeria pe care a dezvăluit-o acest mecanism dubios. Aşa încât anunţul pe care l-a făcut autosuspendatul - şi prin urmare, „independentul” ministru al Justiţiei, Predoiu - aproape că a trecut neobservat.
Ştiţi cine este ministrul Predoiu? Domnul acela înalt şi bucălat, pe care nu se ştie de prin ce casă de avocatură l-a scos Tăriceanu ca să-l pună în locul „tânărului mafiot” de la Iaşi, Chiuariu. Începută în februarie 2008 şi încheiată (provizoriu) în decembrie acelaşi an, cariera ministrului liberal al Justiţiei nu s-a remarcat decât prin tentativa (care, de regulă, se pedepseşte ca şi fapta propriu-zisă) de a pune în locul lui Morar, de la DNA, căruia-i sosise sorocul, pe o doamnă pe care o considera dânsul capabilă - Monica Şerbănescu. Pe atunci, junele nostru considera că Morar nu mai este bun, că se are prost cu presa şi că, în general, nu prea obţine rezultate în munca pe care o desfăşoară. Ceea ce era, în bună parte, real. Dl. Morar nu se remarcase decât prin ciondăneala continuă cu cei pe care-i audia şi prin „scurgerile” de informaţii într-o anumită parte a presei cu care se avea bine şi prin care îi atenţiona pe neascultătorii ascultaţi la telefoane. Numai că CSM-ul, cârcotaş cum e el, n-a agreat-o pe doamna Şerbănescu. Şi Morar a rămas, cu prelungiri succesive de mandat, la postul l