Cântăreaţa numită cetăţean de onoare al Cetăţii lui Ştefan împreună cu Sofia Vicoveanca este în prezent membru al Ansamblului „Ciprian Porumbescu“.
Piesele sale fac românii să danseze cu foc de mai bine de trei decenii. De altfel, melodiile sale pline de energie şi de pasiune i-au adus aprecierea a mii de oameni.
Margareta Clipa, la rândul ei, nu are stare atunci când se pune pe cântat. Dansează „ca o suveică în stative“, după cum spun sucevenii şi nu oboseşte nicicând. Are 52 de ani de viaţă, din care 31 au fost închinaţi muzicii populare.
Compune singură piesele
Toate melodiile par făcute special pentru vocea şi pentru caracterul ei. Cele mai dragi piese din repertoriu sunt „Zi-i Vasile, zi-i“, „Doamne-ajută cui iubeşte“ şi „Şi-ar mai be, Gheorghe-ar mai be“. „Eu nu cred că vocea unui interpret este o moştenire, ci un har de la Dumnezeu. Părinţii mei nu au cântat, au fost doi oameni simpli de la ţară, au crescut cinci copii. E adevărat, au participat la viaţa satului, jocuri, nunţi, însă n-au cântat“, povesteşte interpreta.
Cea care a descoperit-o şi a urcat-o pe scenă încă din clasele primare este învăţătoarea din satul natal, Grăniceşti. Acum, interpreta se poate considera o artistă completă. Ea îşi compune textele, îşi face melodiile şi tot ea le cântă.
Nu o sperie criza financiară deoarece, spune ea, aceasta a existat mereu la români. Confirmă că numărul nunţilor, micile scene pe care urcă fecvent, a scăzut şi oamenii sunt ceva mai reţinuţi când vine vorba de bani.
„Nunta este ca un împrumut. Vin dacă mi-ai venit la nuntă, dau cât mi-ai dat. Sucevenii se tem că nu or să le iasă banii, că nu o să vină lumea şi renunţă. La noi criza există dintotdeauna, numai că nu se chema în nici un fel. Se poate şi mai rău, tatăl meu a fost în război, a trăit cum nu ne putem imagina, sunt totuşi a
