Dupa o prima evaluare a impactului politicii in educatie, aici, iata si solutiile, in conceptia mea, pentru   iesirea din criza in care se zbate astazi educatia si formarea profesionala.

Comparatiile intre educatie comunista si aceea de astazi, intre sistemele existente in diferite tari, pleaca de la o premisa gresita.

Un sistem educational nu este bun sau gresit in sine. Corecta este intrebarea: este sistemul de educatie si formare profesionala adecvat societatii in care este integrat,  contextului economic, social, conexiunilor cu restul lumii?

Sistemul educational comunist era, probabil, bun si adecvat acelei societati. Dar in momentul schimbarii modelului economic, social, politic, a tine educatia si formarea incremenite in aceleasi tipare anterioare anului 90,  cum s-a intamplat in Romania, a reprezentat o imensa eroare.

Mai mult. Educatia trebuie sa anticipeze contextul economic, social, de peste 15-20 de ani. Asa cum arata scoala azi, va arata societatea maine, se spune, nu fara temei.

Esecul educatiei si formarii profesionale

Sistemul scolar de azi este inadecvat realitatilor sociale, economice, fenomenelor de globalizare, multiplelor crize, pe care le traim si care se intrevad la orizont, nu contribuie la competitivitatea, atractivitatea si productivitatea economiei romanesti.

Daca in anii 90 reformam sistemul educational, acum aveam o piata a muncii competitiva, atractiva, romanii de „afara” trimiteau in tara zeci de miliarde de euro, nu 3-4 mld, din stransul capsunilor si munci casnice.

Alte tari, chiar foste comuniste, Slovenia, Polonia, Cehia, au reusit. Pentru ca decidentii lor au inteles ce inseamna un sistem adecvat societatilor respective.

Ce calitati se cer astazi si in viitorul previzibil membrilor societatii romanesti?

Creativitatea, initiativa, sa nu mai stea agatati de bugetul de