Presa sportivă românească are o lungă tradiţie. De la primul ziar special, din anul 1889, care s-a intitulat „Sportul”, cu o apariţie efemeră, însă, au urmat „Gimnasticul Român” în 1892 sau „Bicicleta” în 1893. În 1924 apare „Gazeta Sporturilor”, a cărei cursivitate este remarcabilă. În 1920, cu ocazia Jocurilor Olimpice, belgianul Victor Bain a lansat ideea realizării unei Asociaţii Internaţionale a Presei Sportive, idee care a fost pusă în practică patru ani mai târziu, în 1924, tot cu ocazia unei ediţii a Jocurilor Olimpice de la Paris. Primul articol din statut prevedea: „Numele Asociaţiei constituită la Paris la 1 iulie 1924, în virtutea prezentării statutelor, este Asociaţia Internaţională a Presei Sportive, iar primul congres internaţional al Presei Sportive a avut loc la 3 iulie 1924.”

Existenţa acestei organizaţii internaţionale, ca şi desfăşurarea congresului Presei Latine, în 1972, la Bucureşti, a orientat spre punerea bazelor unei asociaţii similare în România. Adu-narea Generală de Constituire a Asociaţiei Presei Sportive din România a avut loc pe 3 decembrie 1927 în prezenţa ziariştilor din întreaga ţară. S-a votat statutul, care prevedea: „ocrotirea intereselor morale şi materiale ale ziariştilor sportivi, strângerea relaţiilor colegiale şi de solidaritate profesională între membrii ei, creşterea prestigiului corporaţiei”. Primul preşedinte a fost ales Grigore Caracostea. În buletinul editat cu ocazia celui de-al doilea Congres de la Amsterdam, din 5 august 1929, figura pe prima pagină componenţa Comitetului, directorul din perioada 1928-1932 şi cele 27 de ţări afiliate, alături de care s-a aflat şi România. La Congresul AIPS, de la Berlin, cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1936 (31 iulie), ziaristul Camil Marţun a fost ales în Comitetul Director. În viaţa Asociaţiei Presei Sportive din România a fost o lungă perioadă de inactivitate datorită situ