O poveste despre esec, ignoranta si uitare. Cu siguranta, nu "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu", un documentar despre cum ar fi vrut Ceausescu sa ramina in istorie, e responsabil pentru situatia bizara de acum. Dar aproape nu-i zi in care sa nu se difuzeze, la macar una dintre televiziuni, o secventa din viata fostului dictator. Sint preferate mai ales scenele de familie, in care Ceausescu pozeaza intr-un tip de comitet. Urmeaza variatiunile: aventurile galante ale Elenei, micile rebeliuni ale lui Nicu, tristetile sexuale ale Zoei, dar si angoasele lui Valentin, probabil cel mai normal dintre toti. Dupa care se revine la Ceausescu si aflam despre abuzurile inspaimintatoare pe care le-ar fi suferit in puscarie, dar nu din pricina autoritatilor capitaliste, ci a tovarasilor de celula comunisti. Ca sa fim drepti, despre tineretea lui Ceausescu se vorbea enorm si inainte de 1989. Dar se facea referire doar la "tineretea revolutionara'. Copil precoce fiind, imprastia manifeste, la 14 ani ii organiza pe studenti, iar inainte de a deveni major conducea uriasele manifestatii antiguvernamentale. Drept dovada, in manualele de istorie din gimnaziu era inserata o poza de pe la mijlocul anilor ‘30, unde in mijlocul unei mase de muncitori era plasat strategic capul lui Ceausescu, mult mai mare decit al celorlalti si, evident, fara vreun trup care sa-l sustina. Trucajul fotografic devenea prilej de glume periculoase intre elevi, care nu se lasau chiar atit de usor prostiti. Ciudat e ca mai degraba acum, cind ai acces neingradit la informatie, oamenii accepta manipularea. Prin romantarea vietii lui Ceausescu sint lasate de o parte cohortele de lingai care-i intretineau paranoia si diviziile de lichele care sustineau teroarea regimului comunist. Ceausescu nu mai este un criminal, ci un neinteles erou de telenovela, regretat astazi de majoritatea romanilor, pentru ca a vrut sa faca