Blec fraidei. Sau feridei. Cum am mai auzit pe la televizor. Se pare că, totuşi, chiar dacă sărăcia-i sărăcie şi banu-i ban, chiar dacă buletinele de ştiri sunt pline de grafice economice îngrijorătoare, există printre noi mulţi care au ceva economii puse deoparte. Aşa că... totul până la Black Friday. Sau Blec Fraidei, dacă ţinem cont de faptul că tot ce contează e cum se aude şi nu cum se scrie, dacă şi un copil ştie să explice, prin cuvinte simple, ce presupune această „sărbătoare” a cumpărăturilor, pronunţând rotund şi curajos cele două cuvinte într-o engleză aproape perfectă.
Încasări record, milioane de lei în conturile marilor magazine de electronice şi electrocasnice. Multe dintre sufrageriile de pe străzile oraşelor noastre s-ar putea lumina, de câteva zile încoace, nu cu lampadare, ci cu tabletele luate la preţ bun, dintr-o înghesuială virtuală sau trăită pe viu, la cozile interminabile de la casele de marcat. Şi românii n-ar fi români dacă nu ar adapta ce aduc de afară. Venirăm cu Black Friday-ul ăsta, doar că la noi nu durează o zi, o vineri, ci o săptămână dacă se poate. Totul, numai ca să aerisim un pic stocurile plictisite de atâta aşteptare. Lăsând ironia la o parte, sigur că e bine ca, din când în când, comercianţii să afişeze preţuri decente, fie şi ascunse sub anunţul ostentativ al marilor reduceri, pentru ca oamenii să poată da pe un produs atât cât merită. Sigur că în lume preţurile o iau razna şi o astfel de „zi neagră” nu face decât să mai echilibreze buzunarele cumpărătorilor, temperând portofelul vânzătorilor. Doar că... riscul e mare, capcana e tare bine gândită: avem, n-avem nevoie, dacă-i un pic mai ieftin, hai să luăm. Ce dacă ne călcăm în picioare, mâine avem aspirator nou! Până la urmă, tot banii ne manipulează, trist şi nedemn, iar după un asemenea Black Friday ideea că am făcut o afacere bună ne va ţine de cald pe timpul ie