Trecerea timpului face ca viaţa sexuală a unei femei să sufere unele schimbări, iar relaţiile pe care aceasta le are în cuplu evoluează şi ele în funcţie de modificările care apar
Dorinţa şi viaţa sexuală a femeilor evoluează de-a lungul vieţii, în funcţie de fluctuaţiile hormonale şi de durata cuplului. Odată cu trecerea timpului, cu sosirea pe lume a copiilor şi cu apariţia problemelor inerente, raporturile intime frecvente şi pasionale ce caracterizează orice început de relaţie fac loc treptat unui ritm mai domol, care de cele mai multe ori se bazează pe complicitatea care există între femeie şi partenerul său.
Vârsta şi sexualitatea
O femeie este pregătită din punct de vedere fiziologic pentru primele raporturi sexuale la vârsta pubertăţii (12-13 ani), odată cu instalarea menstruaţiei – primul semn că organismul este pregătit pentru a procrea. Acest lucru nu înseamnă însă că fetele de această vârstă sunt pregătite şi din punct de vedere psihologic pentru această experienţă. Potrivit statisticilor, începutul vieţii sexuale are loc, în general, după vârsta de 17 ani, cu toate că o femeie nu ajunge la maturitate sexuală decât în jurul vârstei de 30 de ani, această maturitate apărând odată cu experienţa. În ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, lucrurile stau cam la fel. Potrivit psihologilor, însă, diferenţa ar consta în faptul că instinctul sexual al bărbaţilor este mai puternic, de natură biologică, de aceea raporturile sexuale nu depind foarte mult de context – care, dimpotrivă, contează foarte mult pentru femei.
De-a lungul vieţii, însă, intensitatea dorinţei sexuale este afectată de fluctuaţiile hormonale. Astfel, intensitatea pasiunii scade odată cu ajungerea la menopauză, în cazul femeilor, respectiv la andropauză, în cazul bărbaţilor, în momentul în care nivelurile de estrogen şi
testosteron scad. Urmând acelaşi principiu
