În 1989, la 70 de ani împliniţi, fără gând de ieşire din schemă, Elena Ceauşescu era prezentă la birou şase zile din săptămână. Părea, spre deosebire de Tovarăşul, a avea o sănătate de fier, iar "spirit combativ şi energic"... cât pentru şapte.
O dovedise şi ieri, în şedinţele Secretariatului CC al PCR şi CPEx. Printre participanţi, intercalate în spusele Tovarăşului, apostrofările ei stârneau groază şi întristare ca la baterea cuielor într-un sicriu. Aşa le-a simţit şi finanţistul Neculai Ibănescu, "eliberat" din funcţia de viceprim-ministru al Guvernului pentru "grave încălcări ale prevederilor legale referitoare la acordarea de credite, lichidarea pierderilor din activitatea unor unităţi economice şi neîndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor ce îi reveneau în buna organizare şi desfăşurare a activităţii economico-financiare, în asigurarea rentabilităţii şi eficienţei tuturor întreprinderilor". Şi nu era singurul! Se apropia momentul de "triumph" al încheierii datoriei externe şi trebuiau găsiţi "ţapii ispăşitori" pentru nechibzuinţa lui Ceauşescu suportată de toţi românii. "Autonomia" acordată întreprinderilor – va minţi Ceauşescu, prefaţând critic perestroika lui Gorbaciov –, a condus la datoria externă a României.
Sâmbătă, 18 martie 1989, Elena Ceauşescu a avut o lungă întrevedere cu Poliana Cristescu (9:55-11:12). Mai bine decât această "fată de suflet", în anii ’80 n-a cunoscut nimeni viaţa şi gândurile diabolizatei Tovarăşe. La capătul anului, în lepădarea ei de Satană, Poliana va pune piatră de mormânt peste ("odiosul") trecut.
Convorbiri lungi a mai avut în acea zi Elena Ceauşescu cu Ion Ursu, omul de bază în rolul ei de "savantă de renume mondial" (11:40-12:10) şi cu generalul Constantin Olteanu (12:15-13:05). Cum "lipsurile" şi "neîmplinirile" discutate în şedinţele de ieri, erau
