Încă o dată, Paştele ne strânge pe toţi acasă de pe unde ne-a-mprăştiat nevoia. Plecaţi sau fugiţi, muncitori, şmenari ori cerşetori, oameni de afaceri sau presupuşii tunari ai marilor mânării financiare, lumina pogoară blând asupra tuturor, din Dealul Mitropoliei şi până hăt, departe, în dealurile Moldovei, peste mormintele neştiute ale celor o sută de racheţi în trepte, doborâţi de SOV.

Odată cu toţi aceşti oameni ai muncii, revin pe meleag şi tăticii lor, cei care se spune că le-au manageriat, le-au gestionat şi le-au fructificat agoniseala şi averile. Popa Nicolae, Necolaiciuc Mihai, Staicu "Maghiaru" (zis şi Dinel Nuţu) sunt doar câţiva dintre vrăjitorii, dintre "iluzioniştii", care au lucrat de-a lungul vremii pentru români, bulversând minţile sclipitoare ale unora dintre ei. O înşiruire nesfârştă de majuscule "iniţiatice", - de genul FNIFNASNCFRSIF - a-ntors pe dos buzunarele mai largi sau mai strâmte mai curate sau mai murdare, ale, stilistic vorbind, "jucătorilor din piaţă", de-a lungul vremii, lăsându-i cu buzele umflate.

Iar azi, la revenirea lor acasă, o agitaţie soră cu demenţa ne stăpâneşte pe toţi: curse aeriene speciale pentru Popa, - "ca să nu poată deturna un avion de linie", pe care să-l culce la pământ prin nu se ştie ce ţară, unde să ceară azil politic -, un charter pentru Necolaiciuc - ca să fie oprit aproape în zbor, de unde să-l ia duba şi să-l ducă la uşa penitenciarului, să nu-i putem vedea faţă schimbată careva dintre noi -, SRI-ul, în parcare, pe pământ unguresc - ca să-l ridice pe Nuţu "Fraieruţu", care se plictisise oricum de atâta fugă, încât a dat telefon unui prieten de pe număr propriu şi personal, după care a ieşit la mall, la cumpărături de Paşti. Peste toate, zgomot, lumini, maşini, salvări, avocaţi, mascaţi, oameni derutaţi, Vîntu în scaun cu rotile.

Te-ai putea crede, la o adică, vorba lui SOV, onorat şi u