In urma cu 18 ani, aici avea loc cel mai cumplit dezastru nuclear, care, dupa unele estimari, a facut peste 15.000 de victime. Acum, Cernobilul a devenit una dintre cele mai cautate atractii turistice ale Ucrainei.
Oamenii gasesc deseori in ei puterea de a trece peste marile tragedii care le-au zguduit existenta. Mai mult, cateodata chiar reusesc sa transforme ceea ce odinioara le-a adus numai nenorocire intr-un prilej de reflectie si, mai rar, intr-o afacere profitabila. Cernobilul este un astfel de exemplu.
ACCIDENTUL. In noaptea de 26 aprilie 1986, o explozie uriasa a distrus acoperisul reactorului patru de la centrala nucleara de la Cernobil, cu o putere care a facut ca peretii cladirii sa se indoaie ca si cum ar fi fost de cauciuc si care a aruncat in aer tone de deseuri radioactive. Lumina rosie intensa a fost vizibila de la zeci de kilometri departare, dar, pentru mult timp, nimeni nu a stiut ce anume este. Unii au spus chiar ca semana cu lumina iadului. In orice caz, autoritatile de pe atunci au avut grija ca nimeni sa nu afle ce tragedie a avut loc chiar langa ei, si nici prin cap nu le-a trecut sa le spuna celor care traiau in apropierea centralei sa se protejeze. Singura preocupare a sovieticilor era ca nu cumva Europa sa afle ca pe deasupra sa va trece un urias nor radioactiv. Operatiunea de acoperire a dezastrului a fost atat de bine pusa la punct, incat nici pana in ziua de azi nu se stie numarul exact al victimelor. Daca bilantul oficial al sovieticilor a fost de 40 de morti, o estimare a Natiunilor Unite a aratat ca, de fapt, 15.000 de morti este un numar mai aproape de realitate. La 18 ani distanta, accidentul e la fel de proaspat in memoria oamenilor.
PRINSI IN CASE. Multi dintre ucrainenii care erau copii in 1986 isi amintesc si acum perioada de dupa explozia reactorului. Cu totii au aflat de explozie la mai multe zile de la acc
