● "Măreţia dreptului constă tocmai în posibilitatea interpretării fiecărei legi”, ne-a luminat subit gângavul Zegrean. Prin urmare, imperfecţiunea legislativă este glorificată de chiar moţul muşuroiului constituţional. În definitiv, condiţionările politice, economice şi sociale croiesc legea după chipul şi interesul puterii legislative. Nevoile societăţii, ale cetăţeanului vin abia la final. Dacă vin. Cu timpul, compoziţia parlamentară se schimbă, iar vechile condiţionări se redesenează. De aici şi imperfecţiunea actelor normative, căderea lor în desuetudine. Pe de altă parte, juriştii senatori şi deputaţi implicaţi în procesul de legiuire îşi pun la bătaie carnetul de partid, nicidecum onestitatea profesională. Aşa se explică multele nelegiuri postdecembriste şi haosul birocratic. Aşadar, nu e cazul să vorbim despre măreţie acolo unde omul îşi dezvăluie nu doar limitele de înţelegere, de cuprindere a realităţii, ci şi caracterul de slugi cu simbrie şi sinecură.
● La table, 6-3 este zar de fugă. Ideal când baţi şi astupi. Comisia de judecată constituţională de la noi l-a nimerit după niscaiva ezitări atent studiate. L-a dat la ţanc, şi prin el nu numai că a bătut votul câtorva milioane de fraieri ce-şi imaginau că sunt suverani în propria-i ogradă, dar a şi astupat gaura de iubire în care poporul şi-a aruncat preşedintele. Rostogolind babaroasele spre invalidare, tablagiii Curţii Ilegitimului au fugit definitiv de valorile democratice.
● Mă feresc să-i numesc judecători pe cei nouă purtători de robă de la Curtea Constituţională. ăsta este şi motivul pentru care am refuzat să pledez vreodată în faţa lor, şi nu de ieri, ci de la înfiinţarea instituţiei. Cum să-i asimilezi celorlalţi magistraţi, de vreme ce au fost înscăunaţi de politicieni ? Cum să-i transformi din politruci în judecători ? Ei vor rămâne de-a pururi nişte prestatori de contraservi
