Cel puţin un român din şase s-a lăsat de fumat. Foştii fumători au renunţat la tutun pentru a-şi proteja sănătatea, pentru a elimina mirosul de scrumieră, deoarece ţigara nu le mai făcea plăcere sau pentru că voiau să scape din robia nicotinei. Pentru cei 36% care fumează, tutunul e însă o mare plăcere. Citiţi şi: Nimeni nu poate susţine că fumatul este benefic
„Bravo mie! Sunt nefumător!“ Vocea optimistă a lui Marius Vintilă se aude clar din căşti. „M-am eliberat! Nu mai sunt sclavul nicotinei!“ Exclamaţiile îi aparţin lui Allen Carr, autorul cărţii „În sfârşit nefumător“ („The Easy Way to Quit Smoking“), dar omul de radio şi le asumă întru totul. După ce timp de 23 de ani a consumat tutun aproape fără oprire, s-a lăsat brusc în noiembrie anul trecut, de pe o zi pe alta, fără plasturi de nicotină, gumă de mestecat sau alte artificii.
„Adevărul cel minunat este că a te lăsa de ţigară nu e doar ridicol de uşor, ci şi plăcut“, se aude vocea lui Vintilă pe audiobookul „În sfârşit nefumător“, pe care l-a înregistrat la Humanitas Multimedia.
„Am început să fumez cu tovarăşii de joacă pe la bloc“, îşi aminteşte el. „Apoi, furam ţigări din pachetele primite de tata uneori. Fumam în fiecare zi, din clasa a XII-a, dar primul pachet mi l-am cumpărat la 13 ani. Era Carpaţi şi la scurtă vreme după aceea m-a prins tata. Am mai fumat cu întreruperi încă cinci ani, dar de la 18 ani am fumat permanent.“
Eliberarea de ţigară
Pentru Marius Vintilă, zilele de fumător „începeau cu ţigara de dimineaţă şi se încheiau cu ţigara de seară. Sau cu ţigara de după cea de seară. Sau mereu încă una. Între ele erau ţigara de la cafea, ţigara dintre felurile de mâncare, cea de după masă, de dinainte de emisiune, de după emisiune, de dinainte de înregistrare, de după înregistrare, de după alergare...“ Dependenţa mergea până înt
