Intelectualii francezi faţă în faţă cu "economia vedetizării”

Săptămânalul "Le Nouvel Observateur” inserează pe coperta numărului 2292 fotografiile câtorva dintre cei pe care îi consideră că reprezintă: ”puterea intelectuală a Franţei”.

Săptămânalul "Le Nouvel Observateur” inserează pe coperta numărului 2292 fotografiile câtorva dintre cei pe care îi consideră că reprezintă: ”puterea intelectuală a Franţei”. Prilej cu care lansează o anchetă asupra celor 50 "maitres a penser d’aujourd’hui”. Ancheta se deschide cu o provocare: ”Mai are nevoie Franţa de idei?”. ”Într-o lume în criză - se scrie în preambulul anchetei - gândirea franceză trăieşte, ea însăşi, tulburări. Marile tabere ideologice ale anilor lui Sartre şi Aron s-au împrăştiat cu zgomot. A rămas o miriadă de curente al căror contururi sunt, cel mai ades, imprecise.(...) Mai rămân maeştrii gândirii şi care mai este influenţa lor în această lume?”

Declanşatorul acestei ofensive îl reprezintă un aşa-zis dosar pe care l-a publicat, prin 2007, în ediţia franceză a revistei "Time”, dosar care anunţa (sau... denunţa?!) "moartea culturii franceze”. Dar asta nu era, încă, totul! Li s-a alăturat jurnalistul (american şi el!) Donald Morrison, autorul unui eseu al cărui titlu scuteşte alte comentarii: ”Ce mai rămâne din cultura franceză?”. Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate – încăierări în blogosferă şi răspunsuri iritate în presă. Curând a fost identificată şi cauza-cauzelor: jurnaliştii americani operau, în mod constant, cu o confuzie gravă, aceea între box-office şi impactul intelectual al actului de creaţie. Editorul new-yorkez Andree Schiffrin răsucea mai adânc cuţitul în rană:”Asemenea fel de bilanţuri stupide şi răutăcioase sunt bune doar pentru a-i epata pe burghezii americani şi a-i linişti”. Având de partea sa şi atuu-ul de a-i fi publicat, în America, pe un Pierre Bourdieu ş