Seara, cind perceptia realitatii scade in intensitate si totul devine oarecum nesigur, usor fluctuant, pilcul de brazi din curtea Spitalului raional, crescuti statuar, si zidaria sobra din jur dau vizitatorului halucinanta impresie ca s-ar afla pe esplanada temutului Comitet Central de odinioara... Pare neverosimil, dar nu-i deloc exclus ca intreg acest efect de maretie sa fi fost scontat anume pentru a masca dramele reale si atit de putin festive, ce se joaca si acum in interior... La 74 de ani, matusa Ana e sprintena si sfioasa ca o adolescenta. A nascut 8 copii, are 16 nepoti. Dumnezeu unul stie cum a izbutit sa-i rostuiasca pe toti, zidindu-le, in lungi zile de vara, case, gatind si dadacindu-le odraslele. A fost pururea saritoare la nevoie si neobosita ca o albina, dornica sa pridideasca peste tot. Dar acum trei ani puterile au lasat-o si viata i s-a transformat intr-un chin continuu. Sa fi spus cuiva, macar pe departe, a oprit-o pudoarea ei de batrina. Ai casei nu si-au dat seama decit in urma, cind nu se mai putea suferi in tacere. Cita cheltuiala de vorbe insa pentru a o convinge sa se arate medicului! A fost adusa nu demult, spune Nicolae Moraru, seful institutiei, cu un prolaps uterin total, fiind operata urgent, indata dupa examenul clinic... Cazul acesta aduna, ca intr-o oglinda, reflexele unei intregi atitudini. Jena, fireasca la o femeie mai virstnica, e doar un aspect, si nu cel mai important. Medicul isi aminteste de un alt caz, intimplat cam in acelasi timp si tot cu o Ana, mai tinara insa cu patru ani decit prima. Si ea, cu cinci copii, cu zece nepoti, cu o viata la fel de trudnica. Acuza aceleasi simptoame si venise, la fel, mult peste primul semn de boala. "Zece ani, maica, m-am chinuit cu problema asta!", marturiseste femeia cu simplitate. Dar cind o intrebi de ce s-a codit atita, se apara ca un scolar: „Nici nu stiam ca la noi se poate asa ceva!