Monica Lovinescu
Jurnal (1996-1997)
Editura Humanitas, Bucuresti, 2005, 490 p.
1996-1997 au fost ani grei: o campanie electorala haotica, prima alternanta guvernamentala a Romaniei post-decembriste, iesirea din politica a ramurii intelectuale (dupa infringerea radicala a PAC-ului condus de Nicolae Manolescu si indepartarea progresiva a presedintelui Constantinescu &co de grupul care-l sustinuse), primele episoade radicale ale scandalului Goma (care avea sa-si atinga apogeul aproape un deceniu mai tirziu), aparitia editiei franceze a Cartii negre a comunismului si publicarea, in Romania, a Jurnalului lui Mihail Sebastian, apoi editarea Caietelor lui Cioran, dupa moartea tragica a celei care le ingrijise, Simone Boué. Monica Lovinescu si Virgil Ierunca incepeau seria Diagonalelor din Romania literara, iar Humanitas lansa colectia Procesul comunismului. Social, Romania isi traia un trist si penibil moment de speranta, iar in Franta, stinga intelectuala domina din nou/in continuare discursul public.
Dominate de o tema recurenta in memorialistica Monicai Lovinescu (amintirea traumatizanta a mamei ei, moarta intr-o inchisoare comunista), care-si gaseste acum exorcizarea (prin cartea-document a Doinei Jela, Aceasta dragoste care ne leaga), de primele reveniri, prea tirzii, in Bucurestiul natal si de imaginea dezolanta a unei lumi care se descompune – odata cu degradarea fizica sau disparitia celor cu care sotii Ierunca impartisera 40 de ani de exil si convingeri ideologice – acestea sint punctele nodale ale Jurnalului, al cincilea, publicat de Humanitas la jumatatea lui 2005.
„Opera de importanta capitala pentru intelegerea societatii si culturii romanesti“ – cum prezinta editorul seria diaristica a Monicai Lovinescu si cum, de altfel, sint considerate volumele acestei serii de catre majoritatea comentatorilor – Jurnalul M
