Bernie Ecclestone a declarat recent: „Ferrari este Formula 1“. „F1 Supremo“ aşa cum este poreclit omul care controlează drepturile comerciale din „Marele Circ“. Afirmaţia a fost făcută după ce scuderia de la Maranello şi-a anunţat planurile de a se retrage din Formula 1, o formă de protest împotriva condiţiilor din ce în ce mai dure impuse de Federaţia Internaţională de Automobilism pentru sezonul 2010. Reacţia lui Ecclestone este de înţeles.
Fără singura echipă care nu a ratat niciun campionat mondial încă de la înfiinţare, în anul 1950, Formula 1 ar înregistra pierderi uriaşe în special în ceea ce priveşte milioanele de fani Ferrari care umplu tribunele peste tot în lume.
Şefii de la Ferrari au sugerat că scuderia poate evolua într-o altă competiţie, sau poate chiar înfiinţa o competiţie paralelă, alături de alte câteva echipe care deja şi-au anunţat intenţiile de a părăsi Marele Circ.
Totuşi, oamenii de la Maranello ştiu că Formula 1 este un brand poate la fel de puternic ca şi cel al căluţului cabrat şi că orice deplasare într-o altă competiţie nu ar mai fi la fel de avantajoasă financiar ca prezenţa sub umbrela protectoare a lui Ecclestone.
De partea cealaltă, chiar dacă Mosley tinde să transforme Marele Circ într-un soi de stat idealisto-socialist, unde fiecare individ trebuie tuns, ras şi frezat în mod identic şi trebuie să aibă aceiaşi bani de buzunar ca toţi ceilalţi, el ştie că fără Ferrari nimic nu va mai fi la fel. Dar căluţul cabrat are toate atuurile de a negocia de pe poziţii de forţă, susţinuţi de F1 Supremo.
Renault, Red Bull şi Toyota anunţă, la rândul lor, că îşi vor lua jucăriile de zeci de milioane de euro de pe circuitele din Formula 1 dacă nu vor mai putea cheltui cu ele decât 40 de milioane pe an, plafonul bugetar impus de FIA.
De partea cealaltă, Brawn GP, Wil