Revista „22” a împlinit două decenii de apariţie. Este una din aniversările cele mai frumoase în plan politic, spiritual şi moral.

În paginile ei s-au desfăşurat cele mai importante dezbateri de idei pe teme adeseori spinoase şi controversate. Aici s-au configurat răspunsurile aşteptate de atâţia cetăţeni ai României în clipe de derută, aici s-a spus NU celor care încercau şi încearcă să nege caracterul anticomunist al revoluţiei din decembrie 1989.

În plan politic, obiectivul numărul unu al revistei a fost întărirea statului de drept. În plan moral, exorcizarea a ceea ce Rodica Palade a numit fantomele trecutului. În plan social, o redobândire a conştiinţei civice. În plan cultural, sprijinirea modernităţii, a discursului raţional, a pluralismului axiologic, a libertăţii ca valoare nonnegociabilă, autoconstitutivă, a reflecţiei dezinhibate, emancipată de constrângătoare tabuuri moştenite din veacul ideologiilor totalitare şi totalizante.

Revista „22” a fost şi rămâne expresia unei armonii polifonice, a repudierii discursului unic propriu corectitudinilor politice, istorice sau etice. O ştim de la Tocqueville, democraţia liberală nu se rezumă la instituţii, oricât de importante ar fi acestea.

Pentru a fi robustă, viabilă şi funcţională, ea are nevoie de ceea se numeşte spiritul democratic. Aici au acţionat şi actionează, cu admirabil devotament, Revista „22” şi Grupul pentru Dialog Social. Un proiect important ar fi realizarea unei antologii din textele apărute în Revista „22”, urmând modelul volumului „A Partisan Century”, editat de Edith Kurzweil, cuprinzând eseuri de mare influenţă publicate de-a lungul unei jumătăţi de veac în celebra revistă „Partisan Review”.

Ar fi nu numai o necesară recuperare a memoriei recente, dar şi un instrument de lucru pentru studenţii de la litere, jurnalism, ştiinţe po