Eroii lui (vine vorba "eroi") coboara binisor caciula, mai bine o tuflesc, o trantesc. Ei nu stau ca un munte "cu caciulili pa frunte", ci le tuflesc a lehamite sau a ciuda nepasatoare, ori le trantesc jemanfisist.

La Ion Creanga caciula n-are prestanta eroica a "turcanei" lui Penes Curcanul sau a cusmei brumarii a Craisorului muntilor; nu este nici caciula desfundata (si opinca sparta) a Sergentului; batar de-ar fi asemeni cusmei lui Mihai Bravul, impodobita cu surguci din pene de cocor, acea "cupola" gigantica ce spaimanta pe cosbucianul pasa Hasan; dar nici acea intunecime amenintatoare de caciuli din La impartitul porumbului de Stefan Luchian nu e; nu sunt nici macar caciulile folkiste, care, de veacuri ca un munte, eroic paunescian in "curbura arcului carpat". Ei bine, la Creanga e... alta caciula. Eroii lui (vine vorba "eroi") coboara binisor caciula, mai bine o tuflesc, o trantesc. Ei nu stau ca un munte "cu caciulili pa frunte", ci le tuflesc a lehamite sau a ciuda nepasatoare, ori le trantesc jemanfisist. Cateodata, ce-i drept, oamenii acestia stau si cu caciula in mana, dar nu se caciulesc, ci saluta ca cei care ii ureaza drum bun lui Ivan, dupa ce acesta ii scapase de draci; sau o tranteste cat ce pot de pamant, cum face taranul din Povestea povestilor vazand pe ogor "stiuletii" buclucasi; sau o tufleste ca Nica, pe scorbura, fara a se teme de consecinta matusii Marioara si de gura satului. Graitor este si gestul lui Danila Prepeleac, gest de libertate, de eliberare de sine. Acesta isi tufleste nepasator caciula in (pe) cap. Iata contextul. Danila porneste sa-si vanda boii, dar targul era cam departe si iarmarocul pe sfarsite. Danila insa nu se sinchiseste de asta: "Dar cine sta impotriva lui Danila Prepeleac? (...) El tufleste caciula pe cap, o indeasa pe urechi si habar n-are". Tot cu acest "habar n-am" vor fi trantit caciulile si catihetii, cand s