I am sorry... şi afară era o dimineaţă spre ploaie... I am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurenţă cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Şi mi s-a părut că foaia se înegreşte, nu mai distingeam literele, spaţiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoşi, foşnitori, aiuriţi, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuţiţi de tristeţea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ştearsă cu guma... rabla mea de memorie...s-o freci întruna cu glaspapir, cu şmirghel, s-o netezeşti, s-o pileşti răbdător, îngăduitor...să capeţi, să depozitezi numai amintiri pastelate, flou... aşa... nouraşi trandafirii de abnegaţie amoroasă... mda... fraza se lăţea fără sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul... la pofta cui? Pe urmă , brusc, au năvălit ştrumpfii, s-au dat peste cap, s-au adăpat din linguri, au desfăcut papiotele multicolore din sertăraşul maşinii de cusut şi s-au înfăşurat vioi în aţe, au deschis televizorul, frigiderul, maşina de spălat, calculatorul, radioul, dulapurile, ce hoardă, Dumnezeule!... au încercat pixurile la culoare... fîşşşşşşşşş...pe coli vernil...aspiratorul, floarea vopsită a caloriferelor, florile de metal strălucitor ale chiuvetelor, ... s-au dublat, s-au triplat, s-au multiplicat la infinit în oglinzi... băi, uite, uite, sîntem mai mulţi, mai veseli...uite, dacă pui mîna pe unul rîdem o droaie...hi hi hi... nu fi rău, urîtule, te poop! ...ce vină avem noi? Nu mai vb cu tine...de fapt, mi-am pierdut... sau mi l-au furat... mobul! Şi-n timpul ăsta... băi, stam pe burtă, auzi?...umflînd obrajii caraghios: pe BURTĂ!... că tu ai burtă!, ce să-ţi explic!... o pizza c