Inghesuit, stramtorat - fapt normal cand simti ca iti vei pierde capul, iar asta la propriu, nu la figurat -, Motoc ii cere lui Voda Lapusneanul sa nu ia aminte la cererea multimii, fiindca "sunt prosti, Maria-Ta". Urmeaza replica memorabila - si des citata - a acestuia: "Prosti, dar multi! ". Din vorbele lui voda trebuie sa intelegem fie ca era un protocronist (invocand un principiu ferm al democratiei), fie ca era un dictator perfect, care taia si spanzura dupa voia lui, dar cu binecuvantarea sau la cererea multimilor. Cele doua intelesuri se afla si azi in spatele unor argumente sofisticate, dar care nu au acoperire decat in numar.
Multimea a devenit un criteriu, numarul fiind aproape idolatrizat. In numele lui si cu el luat drept cel mai solid argument se poate face orice. Suntem o lume a multului, a cat mai multului. Daca nu te vinzi in zeci de milioane de exemplare, daca nu faci rating de nu stiu cate procente, daca nu ti se cumpara un tablou cu milioane bune de euro, nu existi. Asta in plan cultural. Altfel, daca nu obtii cele mai multe voturi, daca nu ai in spate multimi, nici nu iti mai pui problema ca ai exista. Las deoparte problema politicului si a consolidarii democratiei pe principiul numeric in care omul este egal cu votul (sau, invers, votul cu omul), pentru ca s-a mai spus ca nu o fi chiar forma perfecta, dar deocamdata este cea mai buna dintre cele existente.
Ma ingrijoreaza insa presiunea multului in cultura. Pentru ca in spatele succesului de piata stau factori pe care tu, autorul, nu-i poti controla, care nu iti apartin si pe care, uneori, nici nu-i stii. Chiar daca, pompos, sunt numite strategii, tot ceea ce se pune in miscare pentru a vinde este o manipulare a cumparatorului, de la lingusirea lui si pana la promisiuni, de la starnirea orgoliului si pana la a-i induce ideea ca el este altfel sau ca are dreptate pentru ca se alatur
