În august 1944, trupele Armatei Roşii intraseră pe teritoriul românesc şi aveau să plece după exact 14 ani. În august 1958, ultimii soldaţi şi ofiţeri sovietici erau conduşi spre punctele de frontieră după un ceremonial deosebit, bine pus la punct de autorităţile militare şi civile ale statului român.
În august 1944, trupele Armatei Roşii intraseră pe teritoriul românesc şi aveau să plece după exact 14 ani. În august 1958, ultimii soldaţi şi ofiţeri sovietici erau conduşi spre punctele de frontieră după un ceremonial deosebit, bine pus la punct de autorităţile militare şi civile ale statului român. Cu acest prilej, Direcţia Superioară Politică a Armatei, structura responsabilă cu propaganda în rîndurile militarilor, a alcătuit mai multe planuri de măsuri. "Plecarea trupelor sovietice din RPR va constitui un prilej de caldă manifestare a prieteniei dintre poporul român şi popoarele Uniunii Sovietice, scriau organizatorii manifestaţiilor, a dragostei pentru Armata Sovietică eliberatoare a ţării noastre, un prilej de întărire şi mai mult a prieteniei de arme româno-sovietice." Tot personalul civil şi militar a fost decorat, a primit ca amintire vederi din România, ţuică tradiţională şi ţigări, a fost condus la gară cu fanfara. Românii s-au străduit să facă momentele despărţirii de neuitat.
Pentru aceasta, presa şi radioul urmau să publice şi să transmită materiale despre semnificaţia politică internă şi internaţională a acestei decizii, despre ajutorul acordat de URSS la eliberarea României, despre prietenia şi frăţia de arme româno-sovietică, reportaje de la mitingurile de despărţire, declaraţii ale unor personalităţi şi "oameni ai muncii". În cluburile şi colţurile roşii din întreprinderi (spaţii rezervate activităţii de agitaţie şi propagandă), în căminele culturale de la sate, în şcolile din regiunile unde se aflau trupe sovietice şi î