Folosim deseori acest cuvant, "rost" fara a zabovi prea mult asupra intelesurilor sale. Editura Timpul ne-a propus de curand un volum care se intituleaza chiar "In cautarea rostului pierdut" si aduna sub aceasta emblema 20 de calauze in cultura nationala.Dintre acestea ii amintim in primul rand pe Eminescu, Blaga, Mircea Eliade, Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, N. Steinhardt, Dumitru Staniloae, Constantin Noica, Sandu Tudor, pr. Galeriu, pr. Calciu... Ne punem intrebarea daca Cioran bunaoara ar fi putut fi o calauza? Sau Arghezi? Sau Pamfil seicaru? Cine este numai scriitor, poet fie si de geniu, din pacate nu are ce sa faca in randul calauzelor, a celor, asadar, care ii indruma pe oameni, aceia care ne ajuta de fapt sa ne gasim rostul. De ce? Fiindca vraja estetica deruteaza si nu este vehicolul unui crez. Cu alte cuvinte, slujind un crez ne aflam in cautarea unui rost...
Intr-adevar, asa e corect sa spunem si nu "in cautarea timpului pierdut". Celebra formula sub a carei imbratisare s-a desfasurat un urias ciclu romanesc e pura si gingasa metafora. Nu ai cum sa salvezi timpul scurs care tocmai prin natura sa inconsistenta, inseamna pierdere, risipa, iluzie. Rostul in schimb este ca o intoarcere in paradis, o revenire la izvoarele fiintei si la portile altarului. Ontologic si teologic, rostul ne este singur reazim intr-o lume dezordonata si dezorganizata. Exista numeroase expresii in limba noastra care pleca de la cuvantul "rost". A-ti face un rost de exemplu...
Ce fel de om esti daca pana la o anumita varsta nu ti-ai facut un rost? Nu-i asa ca ai trait de pomana si ti-ai irosit viata? Ca revansa pleci in cautarea timpului pierdut dar bucuria nu ti-o da decat rostul aflat.
Lista intocmita de Claudiu Tarziu, autorul antologiei, numara doar doua nume care mai sunt in viata, Bartolomeu Anania, actualul episcop de Cluj, si Paul Gom
