LITERATURA Atat de multe sunt exemplele de toape in literatura romana incat ne-a fost greu sa alegem. Exemplificam cu cele mai cunoscuteâ¦
Pristanda, unul dintre personajele Scrisorii pierdute a lui Caragiale, dar si numele unui dans traditional romanesc asemanator cu braul, la care se bate pasul pe loc, este exemplul cel mai clar de toapa masculina, care se pliaza pe dorintele celor pe care ii serveste. Pristanda, angajat al statului, este prost platit si duce o existenta stramtorata - "famelie mare, renumeratie mica, dupa buget". Acest fapt este in buna parte motivul comportamentului sau slugarnic, recunoscand ca este "al dumneavoastra coane Fanica, si al coanii Joitichii si al lui conu Trahanache". Totusi, nu prostia este principala caracteristica a lui Pristanda, caci si Tipatescu spune la un moment dat: "O mai carpesti tu pe ici pe acolo, daca nu curge, pica, lasâ ca stim noi". Ghita Pristanda este marioneta din mana puternicilor zilei si se deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica: "Daca nu curge, pica", e indemnat de sotie: "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand". Incalca legea din ordinul superiorilor sai, dar e gata sa-si ofere serviciile celui mai puternic.
DOUA TOAPE ANONIME. Farfuridi intra in aceeasi categorie, dar topismul sau capata nuante de o teribila fudulie. Parerea despre sine este la superlativ si si-o marturiseste admirandu-se in ipostazele sale civice "Eu am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fix ma duc in targ" si ideologice "tradare sa fie, dar s-o stim si noi". Impreuna cu Branzovenescu, Farfuridi alcatuieste un cuplu comic inegalabil, doua toape politice si nu numai. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala, precauta a lui Branzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se "recu
