Sunt nou-veniţii cu adevărat sclipitori? Prin ce s-au remarcat?
După unii autori, critica la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu ar echivala cu o adevărată crimă de lezmaiestate. Or fi crezând că aşa servesc mai bine „cauzei". În realitate însă, nu aşa îl pot ajuta pe proaspătul premier. Înainte de a cădea în extaz, datoria noastră rămâne aceea de a semnala ce nu merge şi de a fi sceptici.
S-a vorbit mult în aceste zile despre tinerii trimişi de PDL în posturile guvernamentale. Şi s-a vorbit mai ales în termeni laudativi. Dar dacă am întoarce moneda şi pe partea cealaltă?
Este adevărat că prezenţa într-un guvern a doi-trei tineri sclipitori, adevărate speranţe ale politicii şi administraţiei, poate să aducă un suflu nou în mijlocul unei echipe deja rodate, poate genera idei, poate induce energii pozitive.
Dar sunt noi veniţii cu adevărat sclipitori? Prin ce s-au făcut ei remarcaţi până acum? Au făcut furori în City-ul londonez sau la Banca Mondială? Au făcut să se vorbească despre ei cu invidie în Cartierul European din Bruxelles? S-au constituit ei, aici, într-un grup care să lanseze o nouă viziune pentru România şi care să-şi propună, nici mai mult, nici mai puţin decât spargerea tiparelor şi înlocuirea vechii generaţii? Nimic din toate acestea. Până mai ieri, cei mai mulţi nu făceau decât să care valizele „foştilor".
Şi apoi, de ce trebuie să avem un al doilea ministru al Agriculturii provenit din aceeaşi companie specializată în organisme modificate genetic, pe care politicile Uniunii Europene le repudiază? Cum poate un traseist politic, pus în fruntea Administraţiei şi Internelor, să garanteze pentru corectitudinea alegerilor?
Rămâne întrebarea cum de premierul Mihai Răzvan Ungureanu, cu CV-ul său impresionant, a acceptat atât de uşor să lucreze „cu materialul clientului" şi să primească în echipă nişte membri care nu au avut pâ