O situaţie medicală aflată între fiziologic şi patologic merită toată atenţia ginecologilor şi nu numai a acestor specialişti: menopauza. Interesul e justificat, pe de o parte, de faptul că perioada astfel numită – care, faţă de altă dată, îşi anunţă debutul în jurul vârstei de 51 de ani – se însoţeşte de un buchet de simptome şi semne ce influenţează calitatea vieţii femeii moderne şi a activităţii sale, iar pe de altă parte, că medicina dispune astăzi de posibilităţi farmacologice capabile să corecteze deficitul hormonal rezultat în urma încetării activităţii ovariene. Terapia hormonală de substituţie (THS) presupune administrarea de estrogeni şi progesteroni sintetici, dar medicul va trebui să aibă în vedere contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale acestui tratament. Trei autori de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, dr. Gabriela Angelescu, conf. dr. Horia Bălan şi dr. Elena Popescu, realizează împreună, în revista MEDICINA MODERNĂ nr. 3/2011, o actualizare a indicaţiilor terapiei de substituţie în menopauză – cu adresă specială către medicii internişti – având în vedere faptul că problema este una de interferenţă, iar interniştii trebuie să aibă o viziune integrativă, lipsită de parti-pris-uri. Sunt expuse manifestările acute din menopauză, care apar la cca 60% din femei şi care pot persista cinci ani: valurile de căldură, palpitaţiile, transpiraţiile, iritabilitatea/anxietatea, insomniile, cefaleea, tulburările vasomotorii fiind explicate prin scăderea nivelului de estrogeni; tulburările trofice urogenitale: atrofia mucoasei vaginale, pruritul, senzaţia de arsură, posibilă dispareunie, frecvenţa infecţiilor de tract urinar, ba chiar disurie, nicturie şi incontinenţa urinară de efort; osteoporoza – cu pericolul reprezentat de fracturile de fragilitate pe os patologic; spectrul divers al afecţiunilor cardiovasculare, cu o frecvenţă crescută pr