In urma cu putine zile, ma intrebam in acest colt de pagina daca avem suficiente motive sa percepem activitatea actualului CNSAS sub semnul seriozitatii si al responsabilitatii sau, din contra, cam tot ce intampla acolo nu este deja decat un ingrijorator spectacol de un gust indoielnic, cu un grad ridicat de nocivitate, de vreme ce poate aduce grave prejudicii imaginii si activitatii unor oameni
nevinovati. Ca si cum indoiala mea ar fi fost sincron impartasita pana si de unii dintre membri Consiliului CNSAS, cativa dintre ei s-au grabit ca, prin faptele lor, sa-mi si sa ne dea, la sfarsitul saptamanii trecute, un raspuns ce nu prea mai lasa loc multor sperante.
Ma refer, fireste, la ”stagiunea stradala” inaugurata cu inimitabil aplomb de Mircea Dinescu si continuata, cu mai mult sau mai putin har revuistic, de Constantin Buchet si Cazimir Ionescu.
De la bun-inceput trebuie retinut motivul pentru care Dinescu s-a vazut constrans sa transforme trotuarul din fata institutiei intr-o peluza din Hyde Park: in conferinta de presa pe care dorea sa o tina nu isi propunea sa exprime punctul de vedere al Consiliului, ci unul personal! Confundandu-si colegul cu purtatorul de cuvant al CNSAS, care oricum nu exista si caruia, intr-adevar, nu-i este
permis sa bruieze pozitia oficiala cu opinii personale, membri Consiliului care i-au interzis intalnirea cu mass-media in interiorul CNSAS se fac vinovati de savarsirea unui cras abuz. Nu exista nicaieri in Legea de functionare a CNSAS vreo prevedere care sa rapeasca unui membru al Consiliului dreptul la opinie personala.
Exista in schimb omnipotentele ”grupuri de interese” care, prin oamenii pe care i-au implantat in conducerea CNSAS, urmaresc cu maxima atentie felul in care se poate ajunge sa le fie maculata ”onoarea”, la care, cum altfel? tin ca la ochii din cap.
Pentru
