Iubirea este însoţită de o componentă biologică care influenţează modul în care simţim acest sentiment. Aceasta este concluzia unui studiu recent, ale cărui date arată că la nivelul creierului există anumiţi neuro-transmiţători care se activează în prezenţa unor stimuli şi care pun în mişcare mai multe circuite, precum circuitul opioid, zona pre-frontală a creierului şi, mai ales, nucleul accumbens.

“În iubire intervin mai mulţi factori, unii emoţionali, pe care nu-i putem controla, cum ar fi pasiunea, şi care după o vreme pot să dispară, dar şi elemente ce depind de noi, cum ar fi angajamentul faţă de persoana iubită”, explică Francisco Cabello, medic şi psiholog spaniol. Expertul asigură că ştiinţa are un rol bine conturat în problemele sentimentale.

Conform studiului recent, factorul de creştere nervoasă (NGF) ajunge la un nivel ridicat atunci când ne îndrăgostim de o nouă persoană, dar după un an acesta revine la nivelul iniţial. “Pentru a stimula secreţia de dopamină - neuro-transmiţătorul asociat cu plăcerea - este nevoie ca în viaţa noastră să apară ceva nou”, mai arată datele cercetării. Pe de altă parte, cei care s-au îndrăgostit recent prezintă niveluri de serotonină - hormonul relaţionat cu starea de fericire - cu 40% mai reduse decât ar fi normal, la fel ca şi cei care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

În urma datelor obţinute s-a mai constatat că se poate face diferenţă între dragoste şi dorinţă. Imaginile obţinute prin fRMI arată că centrii cerebrali ni se activează atunci când vedem persoana iubită, dar acelaşi lucru se întâmplă, cu rare excepţii, atunci când privim o persoană care stârneşte în noi doar dorinţa. Aşadar, “pare evident că nu ne putem îndrăgosti de o persoană pe care nu o dorim, în schimb putem dori o persoană pe care nu o iubim”, explică în continuare Francisco Cabello, precizând că “putem simţi o atr