"Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!" Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală. Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă. Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor. Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii. În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii, scrie publicaţia olandeză Trouw, citată de presseurop.eu.
Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate. Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit. De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri. Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental. Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.
UE ia viaţa privată în serios, SUA nu
Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o "abordare filozofică diferită"a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. "UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite".
Pe 8 iulie, Parlamentul European