Strategia politica a Partidului National Liberal din ultimul an este dominata de ofensiva impotriva concurentilor politici pe doua "fronturi": unul este cel al trecutului comunist, celalalt, deschis mai recent, se refera la necesitatea retragerii contingentului de militari romani aflati in Irak. Putem intelege ce fel de partid este PNL azi numai analizand atitudinea sa fata de aceste doua subiecte importante. Prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem este daca din discursurile liderilor PNL privind cele doua teme de dezbatere putem deduce o pozitie strategica si doctrinara coerenta sau, dimpotriva, este vorba de discursuri independente, ce nu pot defini o linie politica elocventa. In primul caz am putea semnala un inceput de clarificare doctrinara, un semn ca refuzul de a se atasa curentului popular european nu a fost circumstantial, atitudinea fata de participarea in Irak parand a fi un argument in acest sens. in al doilea caz insa ar trebui sa vedem care dintre cele doua discursuri, cel asupra trecutului recent sau cel asupra retragerii militarilor romani, este mai aproape de atitudinea generala a partidului. Iar in acest ultim caz ar deveni necesar ca PNL sa se decida care dintre cele doua tipuri de discurs il reprezinta cu adevarat. Ce au in comun cele doua demersuri? Sigur, ambele sunt indreptate impotriva lui Traian Basescu, dar asta nu ne spune mare lucru despre justificarile lor de fond. Ultimele sondaje ne arata ca cele doua initiative ale PNL sunt agreate de populatie, totusi ele nu ating nici una dintre preocuparile majore ale romanilor. Aceasta chiar daca mass-media au un rol important in a spori interesul pentru aceste subiecte, fenomen ce il ajuta pe primul ministru. Pe de alta parte, ambele teme au lipsit (cel putin explicit) din campania electorala din 2004, iar Calin Popescu-Tariceanu nu a fost ales liderul PNL pe baza unui program ce anunta aces