JCVD e un film rar pentru ca e block-buster si film de critica in acelasi timp. Are potentialul lui Amelie, e un film care poate incinta efectiv pe toata lumea. Revelatia Festivalului International de Film Transilvania de acum doua luni a fost pentru mine JCVD. Nume de cod straveziu pentru Jean-Claude Van Damme, filmul se recomanda ca un smash-hit in care Van Damme se joaca pe sine. La Cluj am ajuns sa-l vad nu din cauza referintelor critice (la urma urmei, cum poti sa ai incredere in critici care iti recomanda un film cu Van Damme?), ci pentru ca a fost proiectat intr-un drive-in, experienta pe care mi-o doream de cind am vazut la TV ca exista asa ceva. In drive-in-ul clujean supra-aglomerat, am suit masina pe-un deal la vreo 700 de metri de ecran. Odata pe deal, ne uitam la film. De pe celalalt deal se vede cum Van Damme isi joaca propria persoana de actor in filme cu batai. Il recunosc pe strazile Bruxelles-ului in special magrebienii de cartier, entuziasmati sa-si faca poze cu el. Nu prea mai arata ca-n filmele pe care le tin eu minte din copilarie; e batucit, imbatrinit, nemachiat. Mai joaca si acum in filme cu batai, insa sufla greu si nu prea mai poate sa-i bata pe toti dintr-un singur cadru. Averea i s-a micit, are datorii, producatorii il baga in filme de serie B. In plus, tocmai a trecut printr-un divort dureros, in urma caruia nici fiica lui de 10 ani nu-l mai vrea, satula de misto-urile colegilor de scoala. Insa il recunosc, il recunoaste toata lumea: e Jean-Claude Van Damme si e cam terminat. In plus, i se intimpla nenorocirea de pe urma. E prins intr-un jaf armat si luat ostatec. De aici incolo incepe distractia si inceteaza povestirea. La un anumit nivel, filmul suscita atractia unui reality-show cu vedete. Oare cum o fi Van Damme in viata de zi cu zi? Nefericirea lui nu incinta insa, pentru ca Van Damme nu e doar o vedeta. E un erou. El merita sa cist