Dan C. Mihăilescu, realizatorul emisiunii „Omul care aduce cartea”, a vorbit între-un interviu acordat ProTv despre ce înseamnă pentru el „visul românesc” şi despre cum îşi imagina că va arăta România zilelor noastre, pe vremea când avea 18 ani.
Dan C. Mihăilescu a dat publicităţii şi două fotografii cu el din perioada când avea 18.
Mai jos, interviul acordat ProTV de „Omul care aduce cartea”:
Reporter: Ce înseamnă pentru dumnevoastră “Gândeşte liber”, corelat cu “Eu fac România”?
Dan C. Mihăilescu: Mă mândresc (infantil şi inutil) că fac parte din minoritatea care, între a fi şi a avea, optează pentru a face. Şi sper ca numărul celor care pronunţă „fac România” dar se comportă în sensul lui „fuck...” să fie tot mai mic şi neputincios. Între libertate şi gândire, eu, ca sexagenar, pun accentul pe gândire. Cu alte cuvinte, liber, liber, dar nu cu oiştea-n gard. În rest, visez la fiecare post de radio-televiziune cât mai multe emisiuni de genul „România, te iubesc!”.
R: Care este pentru dumneavoastră “visul românesc”?
D. C. M.: The Romanian Dream ? Să ieşim din coşmar, să respectăm legea, strategia şi eficienţa, nu să adorăm fărădelegea, improvizaţia, nimicnicia şi nemernicia. Să ne amintim că am fost marcaţi benefic, slavă Domnului, de un adevărat melting pot etnic şi să ne valorizăm influenţele. Să preluăm, adică, nu doar euforiile de şatră, ci şi disciplina nemţească a muncii, pragmatismul administrativ habsburgic, solidaritatea aromânilor, geniul comercial iudaic, mândria sârbilor, hărnicia bulgarilor, subtilitatea armenilor ş.a.m.d. Le avem pe toate în „lada” cu zestrea genetică, dar nu mai ştim unde am pus-o.
R: Cum vă doreaţi la 18 ani să arate România zilelor noastre?
D. C. M.: Din studenţie şi până pe la cincizeci de ani m-am visat în interbelic, atunci când Eliade coresponda cu Papini şi Jung, Haig A
