O tema de presa, aparuta ca din senin si departe de agenda publica a romanului, si-a facut loc, aducind incertitudine in sufletul nostru: suspiciunea care planeaza asupra Statelor Unite privind torturarea de teroristi in cadrul unor inchisori secrete danubiano-pontice. In ajunul venirii dnei Condoleezza Rice pentru a semna acordul de acces care permite SUA sa instaleze baze militare la noi, ministrul de externe, Razvan Ungureanu, s-a pornit sa evoce mitologia din istoria recenta cu privire la mult asteptata venire a americanilor. Momentul „venirii“ a picat nefericit pentru ca presa s-a focalizat mai mult pe ideea aruncata in focul dezbaterilor globale de cei de la Human Rights Watch si Washington Post. In opinia acestora, Romania si Polonia permit CIA sa tortureze pe teritoriul lor oameni, oameni care sint inamici ai Americii.
Cititorul cunoaste dezbaterea, nu are cum sa o fi ratat si nu vrem sa cadem si noi in greseala altor comentatori care se multumesc sa povesteasca factual evolutia unor teme de presa, deci nu insistam cu amanunte.
Spatiul relatiilor internationale este spatiul ideal al imaginarului. Ceea ce intelegem noi prin cuvintul diplomatie este fenomenul care hraneste imaginarul. In lumea inchipuirilor, Razvan Ungureanu ne vorbeste despre realitati in limbajul in care la scoala se vorbeste despre inchipuiri: vin americanii!!! VIN! Si cum vin acesti americani? Vin ei ca in mintea taranului de la 1948? Marsaluiesc pe ulite, furind zimbete si flori de la tinerele romance? Vedem cumva tinci agatati de port-incarcatoarele lor? Nu, nu vin asa cum ii asteptau bunicii mei si ai domnului Ungureanu (la care dinsul facea referire deunazi), cu piine si sare. Atunci americanii erau asteptati ca eliberatori, astazi sint asteptati drept clienti.
Si chiar daca americanii vin acum ca sa deschida baze militare, va trebui ca ei sa dea si socoteala
