Exprimarea de tip corporatist, încărcată de anglicisme, a fost adoptată în companiile româneşti. Limbajul corporatist sau limba „afacereză“ are două mari calităţi, susţin specialiştii: sună important şi maschează incompetenţa.
Este folosit în mai toate firmele româneşti, mai ales de către şefi şi mai ales în şedinţe. De cele mai multe ori, „afacereza" este preferată, deşi există suficiente cuvinte echivalente în limba română.
Anton N. (25 de ani) este angajat la o multinaţională, unde deserveşte departamentul advertising. Adică, pe româneşte, munceşte la secţia publicitate. El povesteşte că într-o dimineaţă, la un „meeting", managerul dotat cu o superbă „general assistant" ce-i şade mereu la stânga i s-a adresat în felul următor: „Dragă Tony, nu ştiu dacă ai skillurile necesare pentru acest task. În mod evident ai o problemă de mindset şi nu pari destul de focusat pentru a respecta un deadline. E clar, nu eşti în top shape, aşa că-ţi recomand - de fapt, ce zic eu recomand, e chiar un must - să faci un training înainte de-a încheia deal-ul. Ok, ne vedem mâine la un lunch să mai discutăm. Lasă-ţi bussiness cardul la front desk."
Traducerea
Tălmăcirea din „afacereză" în română sună cam aşa: „Dragă Anton, nu ştiu dacă ai abilităţile necesare pentru această sarcină de serviciu. În mod evident ai o problemă de mentalitate şi nu pari destul de concentrat pentru a putea respecta un termen-limită. E clar, nu eşti în cea mai bună formă, aşa că-ţi recomand - de fapt, ce zic eu recomand, e chiar o condiţie obligatorie - să urmezi un program de pregătire înainte de-a încheia afacerea. În regulă, ne vedem mâine la masa de prânz să mai discutăm. Lasă-ţi cartea de vizită la recepţie."
Povestea lui Anton N. - e drept, uşor exagerată - arată cum se poate face abuz de „afacereză" şi cum acest gen de limbaj este folosit uneori fără nicio motivaţie tehnică.