Daca te ajunge mintea sa inveti ceva cod penal si civil, continuind, totusi, sa te exprimi ca un izdavoi (versiunea autohtona pentru "carutas", stimati lingvisti), e semn indubitabil de mitocanie interioara si ca atare de nesimtire. O emisiune (cred ca pe Prime-ul nostru) despre tam-tamul transferarii lui Timofte, proaspat uns, in resedinta prezidentiala de la Condrita. N-am fost niciodata pe-acolo, dar, din secventele difuzate, vezi pe data ce pitoresti sint locurile si iti poti lesne imagina ce trai pe vatrai duce chiriasul retras prin asemenea parti. Ma rog, functie coplesitoare, bataie de cap aferenta, plus ca mai pica cineva simandicos (gen ambasadorul Rusiei) si normal ca n-o sa-l primesti la bloc, unde pe scara - ca si pe palier - stau sa te fenteze cu cinism cocoloase, mucuri de tigara, prezervative, ba chiar seringi cu acul ruginit ca expresie a sincronismului nostru incontestabil si abundent, oho, european... Asta cu gindul la felul in care proaspatul presedinte intelegea sa motiveze presei mutatul in imobilul de protocol: „ca sa nu incomodam mahalenii"! Substantivul e un derivat de la „mahala" (si un truvai autohton, presupun, pentru ca nu l-am intilnit nicaieri in alta parte); un localism, asadar. Mahaleanul, de fapt, e o marca a zonei rurale: il folosea mica, Dumnezeu s-o ierte, cind se referea la vreun vecin din preajma casei sale. Mahalenila bloc e o monstruozitate hilara si, realmente, proba irefutabila (determinativ cu premeditare, sa vedem cu ce fel de basma ies consilierii prezidentului...) a inadecvarii. Timofti e unul dintre multii de la noi din afara limbajului, dintr-o zona presintactica (si sigur prenotionala!). Am citit mai demult (acum vreo citiva ani buni), intr-un editorial de Nicolae Manolescu, ca vorbim precum gindim si ca improprietatile de limbaj sint carente dovedite de conceptie, hibe ale travaliului interior. Nu pun la indoiala idee