Reforma statului despre care vorbeşte Băsescu trebuia începută cu Guvernul Boc. A fost un „La Mulţi Ani, ţară dragă!” pe lângă care şampania de după avea gust de varză acră, a apărut Geanina Corondan, cu sorcova, cum o ştim, anul crizei a mai gâgâit vreo trei secunde, apoi artificiile au pus capăt, izbăvitor, unei retorici obositoare, despre un popor întâmplător îngreţoşat şi de politică, şi de sarmale, şi de reformă, şi de whiskey. Discursul de

Reforma statului despre care vorbeşte Băsescu trebuia începută cu Guvernul Boc.

A fost un „La Mulţi Ani, ţară dragă!” pe lângă care şampania de după avea gust de varză acră, a apărut Geanina Corondan, cu sorcova, cum o ştim, anul crizei a mai gâgâit vreo trei secunde, apoi artificiile au pus capăt, izbăvitor, unei retorici obositoare, despre un popor întâmplător îngreţoşat şi de politică, şi de sarmale, şi de reformă, şi de whiskey.

Discursul de Revelion ne-a adus în faţă un preşedinte întremat, ghiftuit cu aperitivele noului mandat, urcat la Sinaia parcă pentru a le putea scăpa mai uşor chifteluţe în cap opozanţilor politici. Iar chifteaua cea mare nu putea fi decât răs-mestecata reformă a statului.

„2010 trebuie dedicat reformei statului. Reforma nu înseamnă doar Parlamentul României. Trebuie să reformăm sistemul de educaţie… Numai aşa România poate deveni un stat performant. Comanda primită de la poporul român pe 22 noiembrie nu poate fi negociată. E momentul ca clasa politică să-şi arate fidelitatea faţă de popor”, a spus Traian Băsescu, făcând aluzie la validarea referendulului privind Parlamentul unicameral.

Obsesia lui Băsescu ar putea trece drept consecvenţă într-o ţară în care guvernele cad la cheremul strategilor din campaniile electorale, apoi primesc învestitura în funcţie de plicuri şi şantaje, în care agenda societăţii civile e închisă în torpedoul limuzinelor unor personaje dubio