Asistăm în ultima vreme la un asalt fără precedent al guvernanților împotriva sta­tului de drept. Ministrul Justiției cere CSM să nu mai reacționeze atunci când justiția e călcată în picioare, dar nu vede nimic greșit în ati­tudinea colegilor săi de par­tid care sar la gâtul ma­gistraților pentru a-l apăra pe Adrian Năstase. Pre­mi­erul nesocotește deciziile Curții Constituționale când nu-i convin, ba, mai mult, se fac întâlniri de partid pentru a desena strategii care să-i elimine din joc pe judecătorii constituționali incomozi. Monitorul Ofi­cial e mutat la guvern peste noapte, iar în prima zi după această decizie acolo se pu­blică demisia d-lui Voiculescu din par­la­ment, fapt care duce la mutarea dosarului său (ajuns aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție) la Tribunalul București. Decizii politice majore care al­tădată ar fi făcut să curgă râuri de cer­neală trec astăzi aproape neobservate, pen­tru că toată atenția se concentrează pe ce se întâmplă în justiție. Motivul îmi pare evident: marele câștig al ultimilor ani este statul de drept și, pe cale de consecință, aces­ta e singurul lucru care se poate pier­de. Și ne pasă, ne pasă tuturor, pentru că statul de drept e un bun public și pentru că ne-am săturat să ni se fure din buzunar peste noapte. Și pentru că ne pasă, pentru că vrem ca anumite bunuri să fie câștigate definitiv, speram că tinerii politicieni vor prețui mai mult valorile europene decât vechea gardă. Parcă niciodată Ziua Jus­tiției nu a fost sărbătorită într-o atmosferă mai tensionată, dar vestea bună este că societatea românească reacționează cu fer­mitate – deopotrivă jurnaliști, societate ci­vilă și instituții independente ale statului.

La începutul săptămânii trecute, când încă se mai juca meciul Năstase vs. Justiția Română, ministrul Justiției și-a permis să ceară CSM să nu se mai pronunțe cu pri­vire la nimic în